Instalatii electrice de legare la pamant. Partea principală a unei instalații de legare la pământ o constituie priza de pământ.
Aceasta este formată dintr-un ansamblu de elemente în contact cu pământul (electrozi) prin care se realizează transmiterea curenților de defect în pământ.
Prin împământare se inţelege ansamblul format din electrozi ingropaţi în pământ, legaţi între ei si conductoarele de legare la pământ, montate între electrozi şi între acestia şi instalaţiile electrice.
În funcţie de componentele folosite pentru construcția electrozilor de legare la pamant, prizele de pământ, pot fi împărțite în naturale și artificiale
Includ elemente metalice înglobate în fundații (armătura din fundațiile clădirilor) și alte părți metalice ce au un bun contact cu pământul.
Includ electrozi plasați orizontal sau verical în pământ în afara fundațiilor, în diferite configurații.
Datorită influenței factorilor externi (coroziune), este foarte important să le verificăm regulat și cu precizie prin executarea unor măsurări precise.
Scopul este acela, de a confirma că instalaţia de împământare este conform I7/2011 sub toate aspectele, se fac după un program, ori de câte ori se fac modificări sau reparaţii.
Verificarea cuprinde inspectarea documentaţiei tehnice, verificări vizuale, realizarea de măsurători finalizate cu Buletine de verificare, iar rezultatele vor fi înregistrate într-un raport de verificare.
| Incercări de continuitate a conductoarelor | |
| Măsurarea rezistentei de dispersie a prizei de pamant. |
| Maxim 4 ohmi pentru instalaţiile electrice de utilizare | |
| Maxim 1 ohm dacă instalţia de impamantare este comună atât pentru paratrăznet cât şi pentru instalaţia electrică de utilizare | |
| Maxim 10 ohmi pentru instalaţia de împământare a paratrăznetului. |
În conformitate cu Normativul I7/2011, este obligatorie verificarea prizelor de pământ înainte de recepționare şi punere în funcţiune şi apoi prin verificări periodice.
Verificările trebuie să demonstreze că rezistența de dispersie a prizei de pământ corespunde valorii pentru protecția persoanelor și a bunurilor în orice anotimp.
Rezultatul măsurătorii, traseele de măsurare și distanțele alese pentru sonde trebuiesc înregistrate astfel încât la verificări ulterioare să se poată efectua comparări ale valorilor măsurate.
| Verificări iniţiale | |
| Verificări periodice |
Se realizează:
→ în timpul montării,
→ la finalizarea unei instalaţii noi,
→la finalizarea unei extinderi sau modificări într-o instalaţie, înainte de punerea în funcţiune.
Verificarea inițială se face prin inspecţie şi încercări.
Au rolul de a determina dacă parametrii instalaţiei electrice supuse verificării sunt respectaţi şi confirmaţi prin măsurători.
Rezistentele de dispersie a prizelor de pamant, se pot determina cu o precizie mai mare sau mai mica, functie de metoda de masurare folosită.
Metoda aleasă va fi aceea care da un rezultat cât mai corect, indiferent de rezistenţa de dispersie a prizelor, a ţaruşilor sau a altor materiale auxiliare şi care necesită o dotare minimă de aparate şi un timp cât mai scurt de mâsurare.
Pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ se folosesc următoarele metode:
| Cădere de tensiune – testare cu trei şi patru poli | |
| Testarea selectivă (cu un cleşte) | |
| Testarea fară ţăruşi (cu doi cleşti) | |
| Metoda celor doi poli | |
| Metoda impulsului* |
* Conform Standardului “EN 62305 – Protecția la trăsnet”, trebuie realizată și măsurarea impedanței legăturii la pământ, care implică luarea în calcul a reactanței inductive a electrozilor de legare la pământ în plus față de rezistența lor.
Pe durata unui trăsnet numai o parte din sistemul de legare la pământ participă la descărcarea în pământ a curentului generat.
Măsurarea reactanței inductive oferă date despre această descărcare.
Metoda impulsului de tensiune folosită pentru măsurarea impedanței legăturii la pământ este bazată pe generarea de impulsuri cu o formă corespunzătoare unei lovituri de trăsnet. Impedanțele măsurate în acest fel corespund cu impedanțele legăturilor la pământ în cazul trăsnetelor și valorile lor pot fi comparate cu cerințele definite în standardul de mai sus.
Standardul oferă (printre altele) cerințele pentru clădiri cu pericol de incendiu sau explozie și pentru stațiile de alimentare cu combustibil.